vineri, 30 noiembrie 2007

Bistro de l'arte 2

… cu piciorul pe acceleratie, viteza depaseste Mach 1… 2… 3… totul se distorsioneaza, timpul nu mai conteaza, lumea incetineste in jurul meu, aproape de viteza luminii, motorul se incinge, se aprind semnalele de alarma, 10 secunde pana la viteza luminii, deja totul nu mai are sens, lumea e formata din linii care se preling in uitare, 5 secunde, motorul e la temperatura maxima, suprasolicitat, 3, ochii fixati pe bord, 2 secunde, sigurantele cedeaza, aerul arde in jurul meu, o secunnda… si apoi liniste, un moment care se cufunda in eternitate… Se spune despre ultima secunda din viata ca dureaza o eternitate, am apucat sa vad ca totul e o inselaciune -> dureaza chiar mai mult <-… Mi-au trecut prin minte toate evenimentele marcante de pana acum, cand a murit bunicul meu… cand am terminat clasa a 8a, m-am despartit de colegi, si urma sa ma pregatesc de un nou inceput...
Am spart barierele vitezei, totul este o ceata in jur, doar eu mai exist, eu si motorul care, solicitat la maximum, cedeaza, linistea se spulbera, dar nu realizez, totul s-a terminat, explozia motorului ma propulseaza prin geam pentru ca in secunda urmatoare sa ma transforme in praf care din inertie se imprastie la o viteza mai mare decat a indraznit cineva sa ajunga. Explozia sparge linistea unei zile senine si spulbera totul ca pe vise efemere. Liniste, in final liniste...

Niciun comentariu: