Bistro de l'arte

-fara speranta-

E dimineata. Cel putin pentru mine. Ma scol, pornesc cutia gri de sub birou si ma duc sa anihilez “respiratia urat mirositoare”. Primesc mancarea pe tava, o mananc rapid, multumit ca dupa aceea o sa ma duc sa ma joc. Multumesc politicos pentru masa si ma deplasez plin de speranta in camera mea.
In sfarsit! Dublu click pe icoana de la Gothic, incarc o salvare si incep… Err… Vreau sa incep.
-Bogdaaaaaan! se aude din celalalt colt al casei.
-Daaaaaaaa! strig eu gata sa imi ucid bunica.
-Bogdaaaaaan! pentru o a doua oara.
Pe drum, inca o data:
-Daaaaaaaa!.
Ajung in bucatarie.
-Du-te, te rog, pana la magazin si ia-mi o ciocolata menaj,
-Ce naiba e ciocolata menaj?
-Asa ii spui si stie el ce sa iti dea.
Benee… Injur una in minte si pornesc in misiune. Misiune pentru ca de la mine pana la magazin trebuie sa trec peste cateva obstacole in adevaratul sens al cuvantului.
1 - Tiganul mic si prost care imi cere masinute de cand il stiu.
2 - Vecinul cretin care ma intreaba de fiecare data: “ai jocuri noi? Cand vii la mine cu HDDul?”
3– Adunatura: Hai ba, nu mai vii si tu afara sa stai cu noi? [ adica sa ma dau pe leagan cu un manelist, trei rapperi si inca un copil de clasa a 7a ]
Trec cu bine peste astea trei, ajung la magazin, unde ma lovesc de o coada neobisnuit de lunga. Astept… ajung la rand si cer.
-Aveti ciocolata menaj?
-Aaaa… Ce-i aia?
[@#%$@#^*… acum ce urmeaza? ]
Stau si ma gandesc mai bine si imi aduc aminte ca e pentru prajitura.
-Din aia ce se foloseste la prajitura.
-Aaa, pai nu am decat amaruie. Dar e buna si asta.
-Bine, dati-mi.
Plin de speranta ca am luat ce trebuia si ca o sa ma joc, i-o inmanez bunica-mii, care face o fata lunga.
-Ce, nu-i buna?
Raspunde cu volumul dat la minim:
-Ba da…
-Na, hai ca ma duc la joaca.
Joc jumatate de ora, vine vecina, invatatoare.
-Bogdan, lasa-ma sa intru pe mail, te rog, am de primit niste fisiere.
-Bine…
Intra pe mail, gaseste ce ii trebuie, dar mai sta o ora calare pe computer. De ce? O colega de-a ei trimite orice slide in PowerPoint ce i se pare interesant. Si ea se uita la fiecare.
Turband, aprind televizorul. Evident, nimic interesant. Merg in gradina, stau pe banca si rasfoiesc niste oferte. Trece timpul, ma duc in camera, ea se ridica de pe scaun si pleaca…
Haha. In sfarsit. Intru in joc. Dar nuuuu… ca trebuie sa vina ai mei la mine si sa imi zica:
-Hai ca au venit niste prieteni din Germania.
[ ACUM TI-AI GASIT SA VII? ]
Ma duc, spun “kuss die Hand” si, evident, trebuie sa stau cu ei, ca deh. Ei m-au tinut o jumatate de luna asta-vara…
Pleaca si ei… E seara, aproape 7.
Intru in camera, jocul functioneaza in continuare. Resume game [Ce dracu? ] Se blocheaza computerul. Desktop ->… has encountered a serious error and needs to close. Send/ Don’t Send.
[@#%$@#^* tata-tu]
Splendid. Dublu click din nou pe Gothic.
-Bogdaaaaaan! Acelasi strigat de lupta se aude din bucatarie.
-Daaaaa…
-Bogdaaaaaaan!
-Daaaaaa…
-La telefon!
[ In camera nu am fix ]

-Alo?
-Salutare bai, ce mai faci? Nu vii la Alex? [ fost coleg – parintii nostri se inteleg foarte bine si eu trebuie sa fac cam tot ce face el ]
-Aaaa… Ce? N-am stabilit ca nu mai merg?
-Pai singur nu merg si am zis sa te chem… Da-mi-o pe maica-ta.
………………..
-Hai, rucsacu si mergi.
[ straight face ]
Mergi. Fara Discutie. Nu numai calculator. Mai fa si ceva pentru tine.
[desi cu o zi inainte fusesem afara toata ziua]
Vina mama lui cu masina dupa mine. Ma duc, ajung, fac. Ma urc in masina si ajung acasa. E 11 noaptea, aprind computerul. Intru in joc si se ia curentul…