O lume se naruie :))

Sunt socat. Nu, nu sunt socat, sunt siderat. Mint. Nici siderat nu sunt. Sunt consternat de-a dreptul, Si nu, nu am inebunit inca. Sa va spun ce mi s-a intamplat. Am fost cateva zile la tara. Pentru aceia dintre voi care sunteti de la oras si acest cuvant “tara” nu are alt inteles decat patrie, va edific, spunandu-va ca asa este numit si locul de bastina al bunicilor, pozitionat in mediul rural. Adica in acel loc unde tehnologia a dat bir cu fugitii si a lasat oamenii cu un amarat de bec de 40 W si un televizor alb-negru. Asa, si fiindca ploaia se juca pe afara, eu stateam in casa si numaram fascinat gandacii care se perindau pe acolo. In tot acest timp, bunica facea dezinvolta drumuri pana-n fundul casei. Cand ajungea acolo, se auzea o usa scartaind si un dop desfacandu-se. Treceau cateva secunde si procesul avea loc in mod invers Si tot facand dansa asemenea drumuri, incep sa devin circumspect. Astept pana ce iese din casa si ma duc in fundul casei sa vad care-I treaba.
Deschid dulapul si starea de consternare de care va povesteam mai sus sare pe mine, gata sa ma dea jos. Daca gaseam acolo “iarba” era de inteles: mai are nevoie omul sa se destinda; daca gaseam o narghilea nu era asa mare lucru: “iarba era prea moale”. Dar nu, inauntru erau niste sticle cu tuica. Si dintre acestea, uneia ii lipsea o palma din lichidul inveselitor. Concluzia acestei mici investigatii? Foarte simplu de tras: bunica-mea trage la masea. Imaginati-va: o babuta de la sat, cu batic in cap, cu frica de Dumnezeu – din acelea pe care le vedeti la stiri. Adica ceva de genul: “sweet ol’ lady”. Oare ce se intampla cu lumea asta? In ritmul asta, maine trebuie sa mai aflu ca sora-mea e hermafrodita… Asa, revenind la chestia cu maseaua si cu trasul, sper ca nu e ereditar. De fapt, se spune ca anumite chestii sar peste o generatie. Parintii mei nu beau. Asta nu-i a buna. Adica s-ar putea ca “microbul” sa fie in mine, zacand, gata sa scoata capul la lumina cu prima ocazie.
In acest moment ma trezesc. Este ora 8:43 dimineata… A fost un cosmar, ba nu, un vis… care se transformase in cosmar… Nu am avut ocazia sa merg la tara… Probabil aceste idei preconcepute se formasera doar in subconstientul meu, si imi formasem o astfel de imagine ideala a acestui loc. Ma scol din pat vesel ca a fost doar imaginatia mea…
Ih! Fratilor, daca ajung la intalnire, sa nu va uitati stramb la mine cand o sa cer o bere fara alcool...