Poezie de Toamna -2007- Cugetarile gemenilor

Mergi pe undeva. Nu conteaza pe unde: pe camp, printre blocuri sau pe sub o sarma pe care sunt pusi la uscat chiloti marimea XXL. Si, tot mergand asa fara scop si fara directie, iti vine o idee de genul: “baaaaaa, ce misto ar fi sa intalnesc acum o gagica faina!”. Nu apuci bine sa ajungi la sfarsitul gandului, ca paf! In fata ta aterizeaza o gagica voluptoasa de te sensibilizeaza la intrinsec. “Moama, frate, ce noroc, ce misto, ce gagica!”, iti zici tu si dai sa te apropii de ea. N-apuci bine sa-ti desclestezi buzele intr-o miscare elogioasa, ca iar auzi paf si langa gagica apare o chestie diforma, bondoaca, celulitica. E un butoi? E monstrul din Loch Ness? Nu. E si mai rau: e prietena ei cea mai buna. “De unde dracu’ a aparut aratarea? Cum de n-am vazut-o? Doar blocheaza soarele…”
Treci peste socul initial, iti stergi de pe fata expresia de “am vazut moartea cu ochii”, iti aduni globii oculari dintre papadii si avansezi cutezator spre nimfa si sora ei vitrega, apocalipsa. Vrei sa ii spui ceva gagicii, un numar, un cico, o maslina feliata, dar blestemul supraponderal se baga intre ea si tine, ranjind a lipsa intelectuala. E ca un fel de secretara pocitania asta. Stie tot despre prietena ei – ce guma de mestecat prefera, cate floricele au sosetele roz purtate ieri sau programul social pe intreaga luna. Ca sa ajungi la gagica, trebuie intai sa treci peste ea… Sau pe sub ea. Iti faci programare. Gagica se consulta totdeuna cu lighioana: “Vineri e bine pentru tine, Nuti? [astea hade au intotdeuna nume exotice] Zici ca ai meditatie, deci nu se poate… Sambata ai lectii de balet, nu? [zau asa, balet? Te-au mintit, fata, iti zic eu ca astia vor sa faca pick-hammer din tine]. Si duminica pian, asa-i? [stiam eu ca trebuie sa aiba si o coarda sensibila… cati saltimbanci tine coarda asta a ta? 20? 50? ] Bine, deci ramane pe joia viitoare…”
In ragazul pana la intalnire, te duci intr-un suflet la biserica, infasori un acatist intr-o bancnota de 10 si te rogi sa plece ciuma la pat. Maaare greseala! Vine ziua cea mare si, dupa ce astepti 20 de minute ni frig, bazaie telefonul. Raspunzi cu clantanit de dinti. “Nu, nu dardai de frig, doar ca imi place mie sa cant simfonii cu dintii… Dar ce s-a intamplat de nu mai apareti?” De la celalalt capat, o voce gingasa contureaza napasta: “Pai, stii, Nuti e bolnava si trebuie sa stau cu ea…” Iti dai jos cerul din cap, o iei la pas spre casa si te defulezi liric in legatura cu Nuti. Peste cativa ani o sa-ti apara si un volum de poezii.